Apa vie, secretul tineretii

De mitul apei vii si apei moarte am auzit cu totii. Uneori miturile se dovedesc a fi mai aproape de realitate, ca un adevar socant care ni se dezvaluie printr-un basm.

Legendele despre o asemenea apa vie si puterea ei vindecatoare au existat inca din cele mai stravechi timpuri si au circulat prin toata lumea.

Herodot explica longevitatea neobisnuita a etiopienilor datorita consumului zilnic de apa dintr-un izvor care continea o apa speciala.

Termenul de “apa vie” il regasim in “Istoria lui Alexandru cel Mare” si descrie izvorul regenerator, datator de viata din partea opusa a tinutului intunericului.

O alta referire la izvorul vietii fara batranete, asezat la poalele unui munte in India, se regaseste in romanul medieval “Calatoriile lui Sir John Mandeville”.

Cautarea nemuririi si a tineretii vesnice reprezinta subiectul multor mituri si legende, pana si cautarile legendare ale alchimistilor de a gasi “piatra filozofala” nu se refereau la elixirul capabil sa transforme metalul comun in aur, ci la “apa vie”, care sa permita atingerea nemuririi.

In 1546, Lucas Cranach cel Batran i-a sugerat fiului sau ideea de a picta tabloul “Fons Juventus” (“Sursa tineretii vesnice”), in care este redata o scena unde un grup de femei in varsta intra in izvorul renasterii si ies metamorfozate in tinere frumoase.

Cercetatorii de astazi au ajuns la concluzia ca aceste mituri contin si o parte de adevar si ca nu intamplator metaforele legate de izvorul tineretii vesnice si “apa vie” se refera in mod direct la apa.

Henri Coanda a studiat in ultimii ani ai vietii lui apa si calitatile apei. Acesta a studiat 5 locatii cu ape deosebite, care poseda calitati “vindecatoare”. Cea mai ‘vie’ apa pe care a intalnit-o se afla in podisul Hundu Kish din nordul Pakistanului in mica tara numita Hunza. Locuitorii acestei tari au o viata care depaseste o medie de 130-150 ani. Care e secretul lor? Se pare ca apa de ghetar pe care o beau.

Studiind caracteristicile acestei ape a realizat ca formula chimica a apei nu este alta, insa in compozitia acesteia, cantitatea de ioni negativi de hidrogen este foarte mare. Aceasta apa cu rh foarte mic (relative hydrogen) contine cantitati enorme de ioni de hidrogen ceea ce ii confera un caracter antioxidant foarte mare. In plus, aceasta apa este stabila si dupa multi ani de zile, atata vreme cat este pastrata la intuneric (lumina dizloca ionii de hidrogen).

Lui Henry Coanda i-a venit ideea de a produce o formula de hidrogen ionizat negativ dizolvabil in apa care sa restabileasca apei caracterul de apa vie sau sau o aduca la parametrii cat mai apropiati de apa din Hunza.

Cercetarile nu au fost finalizate pana la moartea acestuia, insa dosarele au fost predate unui alt inventator tanar, Patrick Flanagan, care dupa multi ani a reusit sa stabilizeze formula cunoscuta azi sub numele de Microhydrin, adica Microhidrina.

Sursa: http://www.bralgei.com/

de4b28af5be2128a6d4125b96c3e4aab0eb71177

 


PRIMEȘTE VERDELE PE MAIL


Inscrie-te aici daca vrei sa primesti ultimele noutati pe mail.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.